Reflectiii privind „lovitura de stat”

17 06 2015

A revenit in discutie tema „loviturii de stat”. Iata cum defineste Edward Luttwak lovitura de stat:

(Edward Nicolae Luttwak, politolog si expert international de strategie militara, nascut in Romania si emigrat in SUA, este membru al Center for Strategic and International Studies din Washington si autor al unor studii si carti de istorie si strategie)

Ch. 1 — What Is a Coup D’Etat?

[p. 26 – 27]

„A coup d’etat involves some elements of all these different methods by which power can be seized [i.e., putsch, revolution, civil war, war for liberation] but, unlike most of them the coup is not necessarily assisted by either the intervention of the masses, or, to any significant degree, by military-type force.

„If a coup does not make use of the masses, or of warfare, what instrument of power will enable it to seize control of the state? The short answer is that the power will come from the state itself

A coup consists of the infiltration of a small but critical segment of the state apparatus, which is then used to displace the government from its control of the remainder.

Adica, indiferent de parerea noastra despre Parlamentul Romaniei, sau despre organizarea referendumului pentru demiterea presedintelui, „lovitura de stat” nu are nicio legatura cu votul in Parlament sau cu votul cetatenilor, asa cum spuneau dl. Basescu si sustinatorii sai. Este exact invers (ca la radio Erevan). Lovitura de stat poate fi executata de un grup foarte restrans de indivizi infiltrati intr-un segment mic dar critic al aparatului de stat, care poate pune guvernul in imposibilitate de a-si indeplini atributiile (sau poate anula votul a milioane de oameni etc.).

Din acest punct de vedere, actuala investigatie privind „erata” data de cativa membri ai Curtii Constitutionale, erata despre care se spune ca a anulat votul a peste 7 milioane de oameni, trebuie desfasurata cu maxima atentie. Pentru ca nu este vorba de un simplu fals in acte, ci poate fi vorba de o veritabila… lovitura de stat.





A apărut „Tehnici de manipulare”, ediţia a şaptea, revăzută şi adăugită

10 04 2014

La editura CH Beck a apărut a şaptea ediţie, revazută (de fapt rescrisă aproape în totalitate) şi adăugită (peste 60 de pagini in plus fata de ediţiile anterioare). Pentru cei interesati, redau cuprinsul şi coperta.

CUPRINS
Cuvânt înainte la ediţia revăzută şi adăugită …………………………… IX
Cuvânt înainte la prima ediţie ……………………………………………….. XIII
Argument cu regizori şi figuranţi ……………………………………….. 1
Noaptea care a zguduit America …………………………………………….. 1
Cum se creează o psihoză în masă …………………………………………. 2
Unde sunt „teroriştii care trăgeau din toate poziţiile”? ………………… 5
Epidemia ciupiturilor de parbrize din Seattle …………………………….. 6
Figurile mesianice ale totalitarismului……………………………………….. 8
„Povestea lui Ashley” şi victoria lui Bush jr. …………………………….. 10
„Dragă Stolo” şi lacrima lui Băsescu ………………………………………. 13
„Copiii îşi imită părinţii. Dumneavoastră fumaţi?” ……………………… 16
Sinuciderea colectivă din Guyana ………………………………………….. 17
Tragedia de la Waco şi alte secte „inofensive” …………………………. 21
Manipularea „Ben Franklin” …………………………………………………… 23
Oameni şi non-oameni ………………………………………………………….. 25
Influenţa socială şi natura umană ………………………………………. 27
Atitudinea ……………………………………………………………………………. 27
Influenţa socială şi conformismul …………………………………………….. 29
Obedienţa……………………………………………………………………………. 32
Criteriul intenţionalităţii…………………………………………………………… 36
Persuasiunea şi manipularea …………………………………………………. 38
„Armele influenţei”…………………………………………………………………. 41
Scurtă clasificare a manipulărilor ……………………………………………. 46
Criteriul amplitudinii ………………………………………………………………. 46
Manipulările mici ………………………………………………………………….. 46
Piciorul-în-uşă ……………………………………………………………………… 47
Crize inventate …………………………………………………………………….. 48
Trântitul-uşii-în-faţă ………………………………………………………………. 49
Manipulările medii ………………………………………………………………… 51
Dezumanizarea şi dezindividualizarea………………………………………. 53
Experimentele secrete ale CIA ……………………………………………….. 55
Manipulările mari …………………………………………………………………. 56
Sistemul de învăţământ şi modelarea tinerelor generaţii…………….. 57
Culturi diferite, mentalităţi diferite …………………………………………… 59
Anomia ………………………………………………………………………………. 62
Intermezzo cu „manipulări planetare” ………………………………………. 64
Studiu de caz: Trântitul-uşii-în-faţă şi amuţirea presei
independente ………………………………………………………………………. 66
Presa românească între cenzură şi incultură …………………….. 73
Un nou principiu evolutiv ………………………………………………………. 73
Comunicarea în totalitarism şi în democraţie …………………………… 74
Presa sub zodia cenzurii ………………………………………………………. 75
Revoluţia televizuală ……………………………………………………………. 77
Un deceniu de romantism mediatic ………………………………………… 79
Revenirea dură la pragmatismul „democraţiei originale” ……………. 80
Infotainment, diversiuni şi deprofesionalizare …………………………… 81
Cum este manipulată mass-media în conflictele.
internaţionale …………………………………………………………………… 85
Globalizarea dezinformării …………………………………………………….. 85
Tehnologia de „injectare a urii” ……………………………………………… 86
Marile interese din spatele poveştilor cu „băieţi buni”
şi „băieţi răi” ……………………………………………………………………….. 88
„Dovezi solide” pentru justificarea unui război ………………………….. 90
Remodelarea gândirii într-un sistem totalitar ……………………. 92
Istorie, ficţiune şi reflecţii despre egalitarism ……………………………. 92
Omul social ………………………………………………………………………… 95
Manipularea conştiinţelor ……………………………………………………… 97
Opt modalităţii de restructurare a gândirii ……………………………….. 98
Controlul comunicaţiilor umane ……………………………………………… 98
Manipularea „mistică” …………………………………………………………. 103
Cerinţa de puritate …………………………………………………………….. 105
Cultul confesiunii ……………………………………………………………….. 108
Ştiinţa „sacră” ……………………………………………………………………. 111
Remodelarea limbajului ………………………………………………………. 114
Doctrina mai presus de oameni ……………………………………………. 118
Delimitarea socială …………………………………………………………….. 119
Două întrebări necesare …………………………………………………….. 122
„Herr Doktor”, eminenţa propagandei naziste …………………. 124
Liderii mesianici ai armatelor de marionete ……………………………. 124
Micul orator cu ambiţii nemăsurate ……………………………………….. 125
Minciuni repetate la nesfârşit ……………………………………………….. 126
Controlul total asupra culturii ……………………………………………….. 128
Înregimentarea presei …………………………………………………………. 131
Radioul şi uriaşa sa putere de influenţă …………………………………. 133
Subordonarea cinematografiei ……………………………………………… 134
Strategiile de influenţă ale NKVD (KGB) pentru ţările
din lagărul sovietic ………………………………………………………….. 137
Un document controversat ……………………………………………………. 137
Controlul total asupra individului ……………………………………… 165
Reforma gândirii din perspectivă psihologică …………………………… 165
Disonanţa cognitivă ……………………………………………………………… 169
Controlul comportamentului ………………………………………………….. 172
Controlul gândirii …………………………………………………………………. 176
Controlul sentimentelor …………………………………………………………. 181
Spălarea creierului ……………………………………………………………. 190
Modelul în trei trepte …………………………………………………………….. 190
Dezgheţarea ……………………………………………………………………….. 191
Metoda sovietică şi metoda chineză ……………………………………….. 194
Schimbarea ………………………………………………………………………… 196
Reîngheţarea ……………………………………………………………………… 204
Sindromul Vietnam şi nomenklaturiştii nostalgici ………………………. 206
Manipularea neurolingvistică …………………………………………… 208
Interpretarea limbajului verbal şi nonverbal …………………………….. 208
„Vizuali”, „auditivi” şi „senzitivi” ……………………………………………… 209
Frenezia NLP şi acuzaţiile de imoralitate ………………………………… 213
Mesajele subliminale şi alte manipulări subtile …………………………. 213
Rezistenţa la manipulare ………………………………………………….. 218
Implicare sau izolare? ………………………………………………………….. 218
Analiza „la rece” …………………………………………………………………. 221
Identificarea discontinuităţilor ……………………………………………….. 223
Observarea normalităţii aparente ………………………………………….. 225
Sesizarea falsei similarităţi …………………………………………………… 228
Identificarea competenţei aparente ……………………………………….. 230
Sesizarea confuziei cognitive ……………………………………………….. 232
Sesizarea confuziei emoţionale……………………………………………… 233
Jocul de-a „alegerea” ………………………………………………………….. 236
Gândirea de grup……………………………………………………………….. 237
Structurile impersonale ……………………………………………………….. 240
Sfaturi practice pentru a rezista manipulărilor …………………………. 242
Referinţe bibliografice …………………………………………………………. 247

Image





De ce se rupe USL şi care poate fi viitorul principalilor decidenţi politici

24 02 2014

Principalul motiv al ruperii USL este lipsa unui program clar, coerent, de guvernare, cu direcţii prioritare de acţiune menite să consolideze sistemul democratic, statul de drept şi economia de piaţă. Canalizarea energiilor pe un program solid de guvernare, cu responsabilităţi asumate explicit, ar fi permis evaluarea clară a performanţelor fiecărui partid şi ale fiecărui decident politic în parte. Nu poţi avea ca program „Jos Băsescu!”, mai ales că este irelevant: referendumul a eşuat lamentabil, fiind pregătit pompieristic, un alt referendum nu se mai poate face, iar preşedintele oricum îşi va încheia mandatul peste câteva luni. Este straniu că o Putere susţinută de peste 70 la sută din electorat şi-a canalizat majoritatea discursurilor publice pe contracararea acţiunilor presedintelui, în loc să se preocupe de guvernare. În acest fel, chiar şi masurile bune luate în ultimul an şi jumătate (reîntregirea salariilor, contracararea „băieţilor deştepţi” din energie şi a „samsarilor imobliari”, sporirea consistentă a absorbţiei fondurilor europene, creşterea economică etc.) au trecut în plan secund, ocultate fiind de scandaluri politice sterile.

Se pare însă că principala problemă ţine totuşi de statul de drept. Pentru că acolo se despart apele. Aici apare al doilea mare motiv al ruperii USL: viziunea diferită a PSD şi PNL faţă de ofensiva împotriva marii corupţii. Presiunea baronilor locali, deveniţi în mai bine de două decenii capii unor puternice structuri oculte, ce au la dispoziţie sume uriaşe de bani publici şi pot să dispună de voturile unor largi segmente ale electoratului, nu putea fi contracarată prea uşor. Treptat, Antonescu s-a delimitat explicit de măsuri precum „legea amnistiei”, protejarea unor parlamentari de solicitările procuraturii, în timp ce Ponta pare să evite subiectul. Personal, am convingerea că amândoi înţeleg şi doresc necesitatea consolidării statului de drept, însă influenţele baronilor din PSD par să fie mult mai puternice decât cele din partea baronilor PNL, poate şi pentru faptul că PSD conduce în fapt guvernul şi, pe cale de consecinţă, are un cuvânt greu de spus în privinţa repartizării şi cheltuirii banilor publici. Au fost şi alte motive de disensiuni, între care amintesc divergenţele privind Roşia Montană şi gazele de şist, redistribuiri de ministere sau de deconcentrate în favoarea PSD etc.

Nu în ultimul rând, ar putea fi şi un al treilea motiv. PNL doreste să intre în partidul popular european, unde se află deja PDL şi UDMR, ceea ce ar presupune o reconfigurare a scenei politice româneşti în sensul apropierii partidelor din aceeaşi familie europeană (în care probabil va intenţiona să intre şi Mişcarea Populară). 

Care ar fi punctele tari şi punctele slabe ale PSD şi PNL în actuala situaţie?

PSD are o bună imagine publică (stă mult mai bine în sondaje comparativ cu PNL). PSD dispune de susţinerea unor puternice grupruri de media, care îi accentuează imaginea pozitivă şi îi contracarează adversarii politici, mai ales în acest an electoral. Pe de altă parte, chiar dacă USD dispune deja de o majoritate parlamentară, aceasta este foarte fragilă şi nu are protenţial de creştere. O eventuală asociere cu UDMR (din familia popularilor) ar repune pe tapet problema „autonomiei” etc. (alte scandaluri potenţiale), asocierea cu grupul minorităţilor este şi ea discutabilă (pentru că minorităţile se duc mereu cu cine e mai puternic), iar rămăşiţele din PPDD, fie deja incoporate, fie pe cale de a fi încorporate, sunt şi ele nesigure. O campanie agresivă de ameninţări cu dosare penale sau de achiziţii pe bază de promisiuni apetisante ar putea genera o hemoragie de parlamentari din USD spre posibilul nou pol politic din Opoziţie. În plus, susţinerea social-democraţilor europeni este destul de precară, pentru că nici ei nu îşi permit să acopere măsuri percepute că ar slăbi statul de drept.

PNL, la rândul său, dacă intră în PPE, ar beneficia de o susţinere puternică, mai ales că încearcă să se poziţioneze corect faţă de consolidarea statului de drept. Pe de altă parte, nu beneficiază de susţinerea grupurilor de media (nu şi-a creat aşa ceva) – cele ale USD îl vor contracara, iar sprijinul celor ce îl susţin pe preşedintele Băsescu este discutabil (chiar dacă Antonescu şi Băsescu ar avea o înţelegere) – ar fi curios să-l susţină pe Antonescu, după ce zilnic l-au făcut „Căcărău”.

Inevitabil, discuţia ajunge la preşedintele Băsescu, readus spectaculos în prim planul scenei politice de scandalul din USL (că tot promitea USL să-l „înmormânteze” politic). Preşedintele şi-a recăpătat tonusul, face apel la unitatea USL, e în apele lui cum nu a mai fost de mult timp, ba ne informează şi că ar fi un premier extraordinar pentru România. Pare clar că vizează coagularea unui puternic pol al Opoziţiei, care să preia puterea. Aici apare o necunoscută. Se gândeşte sincer la susţinerea lui Antonescu pentru prezidenţiale din partea acestui nou previzibil pol al opoziţiei, sau doar vrea să-l scoată din cursă cu promisiuni „mieroase”, pentru ca apoi să-şi susţină propriul candidat? Vom trăi şi vom vedea.

Una peste alta, ruperea USL va însemna o altă mare înşelare a speranţelor electoratului şi va deschide o nouă perioadă de acută instabilitate politică, de război „la cuţite”, de atacuri viscerale, manipulări, dezinformări etc. etc. Adică exact ceea ce nu-i trebuie României: o altă şansă irosită de relansare.  





Învăţătoarea „şpăgară” şi noul dicurs public

13 01 2014

Zile în şir, televiziunile au prezentat ştiri şi dezbateri privind cazul „învăţătoarei şpăgare”. Un caz regretabil, revoltător şi, din păcate, nicidecum singular. „Completarea” veniturilor de către unele cadre didactice (nu doresc să generalizez din respect pentru nenumăraţii dascăli care îşi fac cu onestitate meseria într-o ţară în care sunt umiliţi  cu o ferocitate fără precedent) variază de la metode agresive până la acceptarea „elegantă” de „atenţii” sau până la practica (cvasi)generalizată a meditaţiilor. Nici pe sfert, însă, nu s-a discutat despre problemele cu adevărat grave în România: salarizarea dascălilor, pentru a le asigura măcar un minimum de trai decent, şi, mai ales, menirea învăţământului românesc, importanţa lui crucială într-o societate care îşi caută drumul spre normalitate.

Despre altceva, însă, voiam să discut. S-a repetat obsedant sintagma „învăţătoarea şpăgară”, fără să existe o sentinţă definitivă a instanţei. Pe când conduceam „România liberă” am avut peste 400 de procese de calomnie (nu pentru articole semnate de mine, ci pentru ceea ce scriau colegii mei – eram dat în judecată în solidar cu ei, dată fiind calitatea mea de redactor şef). Nu am pierdut niciunul. Aceasta pentru că nimeni din redacţie nu îşi permitea să dea verdicte înaintea instanţei. În titlu sau în articol apăreau ghilimele, apăreau semne de întrebare, persoanele în cauză erau calificate drept „presupusul” criminal/infractor/şpăgar etc., sau erau prezentate drept persoana X „acuzată de….”, dar nu apăreau verdicte. Oricum, din materialele de presă publicate de RL se înţelegea foarte clar esenţa cazului. Fireşte, era obligatorie poziţia celui vizat (dacă nu dorea să vorbească, se publica numărul şi data faxului ce i-a fost trimis). Asta înseamnă (sau însemna) jurnalism profesionist.

Acum, nu doar în cazul învăţătoarei, jurnaliştii, mulţi cu experienţă impresionantă, s-au lansat în acuze şi verdicte fără nici un fel de reţineri. Lipsă de profesionalism? Nu cred. Mai degrabă alinierea la practica discursivă impusă de principalii decidenţi politici ai ţării. Când aceia care se bat cu pumnul în piept că apără statul de drept îşi acuză adversarii politici că sunt „corupţi”, „infractori”, „puşcăriabili” etc. etc., fără să existe sentinţe definitive ale instanţei, de ce ar avea reţineri jurnaliştii? Nu spun că respectivii politicieni n-ar avea dreptate în majoritatea cazurilor, dar dreptatea trebuie făcută de instanţă, nu de către ei la televizor. 

Mi-e teamă că situaţia e mult mai gravă. Dispreţul manifest al înalţilor decidenţi politici faţă de formalismul statului de drept arată că, de fapt, îi doare exact în c…ot de justiţie. Clămpăne agresiv la televizor ca să aburească naţiunea, să arate cât sunt ei de „justiţiari”, după care, probabil, cad la înţelegere ce dosare merg mai departe şi care mai stau la sertar sau nici măcar nu sunt deschise. Ori fac presiuni doar pentru dechiderea şi/sau accelerarea dosarelor ce le sunt folositoare în lupta lor pentru putere. Or, justiţia selectivă sau la ordin nu are nici o legătură cu statul de drept. Iar dacă stat de drept nu e, nimic nu e (ca să-l parafrazez pe Marin Preda). Cred că toată această mascaradă ar trebui să înceteze. Am cam obosit…





Ne iau ungurii Ardealul sau îl dăm noi?

10 01 2014

Iar se înfierbântă spiritele pe tema presupusei ofensive a Budapestei de a ne lua Ardealul, de fapt întreaga Transilvanie. Gheorghe Funar, vârful de lance al naţionaliştilor români, spune că două ar fi direcţiile de acţiune ale guvernului maghiar:1) întabularea pe numele unor cetăţeni maghiari a cât mai multe imobile obţinute conform legislaţiei române în materie de retrocedări (Funar susţine că marea majoritate a acestor imobile au fost obţinute sau sunt revendicate pe bază de acte false) şi 2) acordarea de cetăţenie maghiară cât mai multor români (Funar susţine că deja sunt milioane de români care au obţinut respectiva cetăţenie, statisticile oficiale spun ca ar fi circa 300.000), pentru ca, în momentul în care acestia vor ajunge majoritari în Transilvania, să se organizeze un referendum privind autonomia respectivului teritoriu românesc, după care alipirea la Ungaria ar veni de la sine. 

Dincolo de retorica naţionalistă, iata ce am putea observa:

– într-adevăr, sute de mii de români au obţinut cetăţenia maghiară şi procesul continuă, motivele marii majorităţi a aplicanţilor fiind de natură pur economică: Ungaria este în spaţiul Shengen şi cetăţenii maghiari îşi pot găsi mult mai uşor de lucru în UE; pe de altă parte, pensiile în Ungaria sunt de două-trei ori mai mari ca în România. Logic, ne întrebăm: de ce România nu este în Shengen şi de ce pensiile (şi salariile) sunt atât de mici la noi? Răspunsul e unul singur: din cauza corupţiei, hoţiei şi incompetenţei principalilor decidenţi politici din România ultimului sfert de secol. Ei, ALEŞII naţiei române, cei împuterniciţi (şi plătiţi) de către electorat să decidă soarta ţării sunt singurii responsabili de dezastrul naţional, de devalizarea României, de aruncarea a milioane de oameni în sărăcie lucie. Fireşte, au existat, există şi vor exista interese internaţionale, zonale etc., există entităţi străine ce fac tot posibilul să profite de pe urma României, dar au profitat şi profită la greu tocmai din cauza unor politicieni români corupţi, proşti, agresivi, fără viziune politică, fără programe, specialişti doar în dat din clanţă şi în pasat vinovăţia. Nu vreau să generalizez, sunt convins că în prim planul politicii româneşti există şi oameni de bună credinţă, chiar foarte mulţi, dar şi ei sunt responsabili pentru dezastrul naţional, cel puţin prin inacţiune, prin faptul că se complac în rolurile de simple marionete ale celor interesaţi doar de profitul propriu. Sincer, nu înţeleg de ce doar borfaşii pot face puternice alianţe transpartinice pentru a devaliza ţara, iar oamenii de bună credinţă nu se pot uni pentru a pune România pe roate, indiferent de apartenenţa lor politică. La urma urmei, o ofensivă concertată împotriva corupţiei, fraudei, imposturii nu poate avea culoare politică. Nu în ultimul rând trebuie remarcată şi cantonarea într-o eternă defensivă sforăitoare, dar total ineficientă. Vezi, Doamne, milioanele de români care vor avea cetăţenia română vor vota pentru autonomia teritorială a Transilvaniei şi apoi pentru alipirea ei la Ungaria. Dar dacă milioanele respective (dacă se va ajunge vreodată la acestă cifră), după ce vor beneficia de locurile de muncă din UE, de pensiile din Ungaria etc. etc., vor vota pentru autonomia teritorială a regiunilor maghiare de până la Budapesta şi de alipirea lor la România? Cum sună? Dincolo de toate aceste scenarii, întrebarea gravă rămâne: când vom vedea o strategia naţională solidă, durabilă, coerentă de relansare a ţării, astfel încât românii să poată trăi normal într-o ţară normală, să nu mai fie interesaţi de obţinerea altor cetăţenii sau de emigrare pentru a supravieţui?

– este adevărat, retrocedările au luat o amploare halucinantă, dar nu numai în Transilvania, ci în întreaga Românie. Dintr-o măsură menită a repara nedreptăţile trecutului, legislaţia aberantă în meterie de retrocedări, total contrară recomandărilor CEDO, total contrară legilor din oricare altă ţară fostă comunistă ce a aplicat asemenea măsuri, a generat uriaşe structuri infracţionale ce au acumulat averi inimaginabile peste noapte, în timp ce nenumăraţi foşti proprietari autentici mor cu dreptatea în mână. Pentru o mai bună înţelegere a imensului dezastru generat de modul în care s-a desfăşurat (şi se desfăşoară) procesul în cauză vă sugerez încă o dată să lecturaţi articolul meu „Restituirea proprietăţilor în România postcomunistă: un moft, un drept absolut sau o mare afacere?” din revista de studii juridice a Academiei de Poliţie, Pro Patria Lex, nr. 1 (22)/2013, accesibil la liber pe internet. Mi-e teamă că vă veţi îngrozi. Respectiva legislaţie (precum şi tolerarea uriaşelor fraude pe bază de falsuri sau alte ilegalităţi) nu a fost dată nici de unguri, nici de alte naţii, instituţii sau entităţi de aiurea, ci a fost pritocită, modificată şi votată de ALEŞII naţiei române. Aşa că, revenind la problema cu Ardealul, ni-l iau ungurii sau îl dăm noi pe tavă? Din păcate, problema cu unguriii este o altă perdea de fum menită să oculteze marile probleme. Cât ne mobilizăm noi, înfierbântaţi, cu ochii ţintă la Budapesta, să nu vină ungurii să ne ia Transilvania, borfaşii continuă să fure la greu, nestingheriţi.

Am apreciat faptul că guvernul Ponta a dat o lege menită a sparge măcar mafia samsarilor imobiliari, lege pe care preşedintele Băsescu a promulgat-o fără reţineri, dar n-am mai auzit nimic despre modul în care este ea aplicată, despre ce efecte are, despre câte reţele infracţionale, inclusiv (sau mai ales) de falsificatori au fost deferite justiţiei etc. etc. Linişte totală. Poate că am şi eu pretenţii exagerate. Tocmai de retrocedări m-am găsit să vorbesc când pe televizor curg breaking news şi nesfârşite dezbateri pe seama adevăratelor probleme ce pun pe jar o ţară întreagă: Bianca Drăguşanu divorţează iar pe Becali îl dor şalele.

 





Surogat System-ul şi îndobitocirea naţiei

9 01 2014

Spaţiul mediatic românesc a fost inundat cu un torent de breaking news, reportaje, interviuri, dezbateri privind aventurile de regulă sexuale, adesea chiar sordide, ale unor panarame prezentate drept „celebrele vedete de televiziune”. În fapt, nişte nulităţi care nu au nici un fel de aptitudini, cu excepţia generării de scandaluri şi a exhibării goliciunilor siliconate – dacă acestea pot fi numite aptitudini. Este adevărat că şi în mass media occidentală există zone rezervate sordidului, dar ele nu interferează cu Star System-ul dedicat promovării vedetelor autentice. La noi este exact invers. În locul Star System-ului de tip occidental a fost dezvoltat un toxic Surogat System. Despre vedetele autentice se vorbeşte doar sporadic şi de regulă după ce mor – când începe o altă mizerabilă terfelire a memoriei lor în scandaluri artificial create sau amplificate -, în timp ce despre matracucile agramate curg ştirile gârlă.

Cel mai trist este faptul că şi principalele jurnale de ştiri ale celor mai respectabile televiziuni naţionale au început să prezinte pe larg aventurile panaramelor, în timp ce evenimentele cu adevărat importante sunt expediate la ştiri „pe scurt”. Efectul este o dezastruoasă pervertire a întregului sistem de norme şi de VALORI ce ar trebui să guverneze viaţa şi dezvoltarea unei naţiuni. În România, VALORILE au devenit impostura, agresivitatea, curvăsăria, şmecheria, pentru că acestea asigură (aşa cum ne arată televiziunile) succesul în viaţă şi în carieră. Asistăm la o halucinantă şi cvasigneralizată ofensivă de îndobitocire a naţiei, probabil pentru a o face şi mai uşor de manipulat.

Mai mult, se induce impresia că „aşa suntem noi, românii”. NU, NU SUNTEM AŞA. Am postat la pagina CINE TV materialele documentare ce mi-au servit la scrierea comentariilor pentru două filme la care am colaborat cu maestrul Nicolae Mărgineanu, filme ce îşi propun să reintroducă în mentalul colectiv exemple de personalităţi verticale ale naţiunii române. Este vorba de părintele Arsenie Boca şi de fizicianul George Manu. Sper să vă intereseze. Sunt multe alte asemenea mari CARACTERE din trecut sau (încă) trăitoare printre noi, care merită tot respectul şi întreaga noastră admiraţie. Numai că adevăratele valori al acestei ţări sunt premeditat şi programatic marginalizate pentru a nu putea deveni termeni de comparaţie cu vagabonzii, pentru a nu deveni lideri de opinie, pentru a nu demonstra că în ţara asta se poate trăi decent, onorabil şi altfel decât prin hoţie, impostură şi agresivitate.

Mă bucur că filmul despre părintele Boca a fost difuzat de TVR şi de Gazeta Sporturilor, ceea ce înseamnă că mai există oaze de jurnalism autentic, ce rezistă ofensivei promiscuităţii demonstrând că audienţa se poate obţine şi prin profesionalism, nu doar prin inventarea de scandaluri nenorocite. La fel, am fost foarte plăcut impresionat că la premiera filmului despre George Manu, sala de 300 locuri de la Muzeul Ţăranului Român a fost arhiplină şi, cel mai important, în majoritate cu TINERI.





Lansare de film: „George Manu, rectorul din zarca Aiudului”

18 11 2013

Astazi, luni 18 nov., ora 18.30, la sala mare a Muzeului Taranului Roman (studioul Horia Bernea) are loc lansarea filmului documentar „George Manu, rectorul din zarca Aiudului”. Filmul este regizat de Nicolae Mărgineanu, iar comentariul îmi aparţine. Este al doilea documentar la care colaborez cu maestrul Mărgineanu, după „Părintele Boca, omul lui Dumnezeu”. Cei preocupaţi de marile personalităţi ale României, de readucerea unor veritabile repere morale în memoria publică sunt asteptati cu drag să ne fie alaturi la acest moment special.