Marile manipulari: invăţământul

8 03 2012

Manipulările mari sunt reprezentate de influenţa întregii culturi în mijlocul căreia trăieşte individul. Sistemul de valori, comportamentul, felul de a gândi al copilului şi apoi al viitorului adult sunt determinate în primul rând de normele scrise şi nescrise ale societăţii, de sistemul de valori specific acesteia, valori ce pot diferi fundamental de la o societate la alta. Înainte de a fi un mijloc de comunicare a cunoştinţelor necesare viitorului adult, şcoala îl obişnuieşte pe elev să respecte contractul social şi să se insereze căt mai uşor în societate. Îl obişnuieşte cu simţul ierarhiei şi cu spiritul de subordonare faţă de autorităţi, reprezentate la nivelul său de educatori, profesori, inspectori, comisii de examinare. Mai târziu îi va fi mult mai simplu să se conformeze legilor şi reglementărilor sociale, să respecte instinctiv şefii de la viitorul loc de muncă şi autorităţile statului, să pretindă şi să beneficize de acelaşi respect din partea subordonaţilor dacă va avea o carieră de succes. În al doilea rând, elevul este obişnuit cu simţul responsabilităţii, prin obligaţia de a-şi face temele într-un anumit interval de timp, de a-şi ordona timpul şi metodele de studiu în aşa fel încât să depăşească succesiv „obstacolele” reprezentate de extem­porale, teze, examene, lucrări de absolvire. Ca adult, el se va integra mult uşor în sistemul social din care face parte, îşi va îndeplini în mod firesc obligaţiile familiale, profesionale şi sociale, se va preocupa continuu de rezolvarea unor sarcini şi probleme de care depinde succesul în cariera pe care şi-a ales-o, precum şi accesul spre un standard superior de viaţă. Cea de-a treia menire a sistemului educaţional o reprezintă obişnuirea elevului cu necesitatea respectării unui program strict. Faptul că trebuie să fie prezent la şcoală, în fiecare zi, la aceeaşi oră, cu avertizarea că orice minut de întârziere îi poate aduce penalizări va facilita acceptarea firească a programului de lucru de mai târziu. În al patrulea rând, sistemul educaţional promovează spiritul de competiţie. Notele, premiile de la sfârşitul fiecărui an, participarea la olimpiade îi creează viitorului adult obişnuinţa de a se zbate pentru pentru obţinerea unor rezul­tate care să-i aducă respectul celorlalţi şi să-i sporească respectul de sine.

Mult mai important este faptul că sistemul de învă­ţământ modelează comportamentul şi gândirea viitorului adult în conformitate cu sistemul de valori specific regimului aflat la putere. Sistemul de valori se reflectă în structura programelor de studiu şi chiar a manualelor în sine. Regimurile totalitare politizau programa şcolară începând cu primele clase, prin introducerea unor obiecte de studiu ce urmăreau inocularea doctrinei respective de la cea mai fragedă vârstă. Manualele de limbă maternă, de filozofie, istorie, geografie erau rescrise în întregime pentru a educa elevul în spiritul doctrinei dominante. Chiar şi manualele de aritmetică erau refăcute. Un raport al cenzorilor din anul 1951 relevă că manualele de aritmetică din şcolile româneşti conţin grave greşeli ideologice. Sunt date mai multe exemple între care problema 211 din Aritmetica pentru adulti, anul I, pagina 38: „Un taran sarac a recoltat 2026 kg. grâu de pe pământul sau. El a predat statului cota de 578 kg. Câte kilograme i-au mai ramas?”. Inadmisibile greşeli ideologice: 1. În noua societate socialistă nici nu trebuie amintit faptul că ar mai putea exista ţărani săraci. 2. În plin proces de colectivizare, ideea de proprietate privată asupra pământului e de-a dreptul subversivă. 3. Cum proprietatea privată nu va mai exista, nici recoltele nu vor mai aparţine ţăranilor, ca să predea cote statului, ci întregului popor, iar statul va fi cel ce va repartiza fiecăruia după nevoi.

Deşi mai puţin stridentă, manipularea prin sistemul de învăţământ există şi în societăţile democratice. De fapt, nu există ţară, oricât de neînsemnată, în care structura educaţională să nu inducă un comportament de fidelitate faţă de naţiune şi de stat, de respect faţă de istoria naţională, prezentată cu o subiectivitate evidentă pentru un observator neutru. Sistemul de învăţământ modelează conştiinţele viitorilor adulţi de la cele mai fragede vârste astfel încât să se conformeze şi să accepte cu naturaleţe concepţiile şi standardele care definesc ce este bine şi ce este rău, ce este permis şi ce interzis, ce este moral şi ce imoral, ce este valoros şi ce este lipsit de importanţă, ce este adevărat şi ce este fals.

În România postrevoluţionară, sistemul de învăţământ a trecut prin nenumărate reforme şi restructurări. Marile şi intensele controverse ce însoţesc fiecare nouă lege nu lămuresc însă întrebări fundamentale: Care este tipul de societate pentru care dorim să-i pregătim pe viitorii adulţi? Care sunt valorile fundamentale ce stau la baza societăţii pe care pretindem că o construim? Cât de pregătiţi vor fi tinerii elevi pentru acest tip de societate? Îşi vor găsi locul în ea, sau vor îngroşa rândurile celor care pleacă masiv din ţară? Mai avem repere naţionale? Demitizarile unor figuri istorice gen „Vlad Ţepeş era psihopat” sau „Ştefan cel mare era afemeiat”, au pus ceva în loc? Care sunt modelele noilor generaţii de alevi? Cum acţionează noua reformă a învăţământului pentru contracararea acestei veritabile culturi a fraudei, corupţiei şi imposturii în interiorul căreia funcţionează? Are noua reformă o viziune asupra viitorului, cu o fundamentare solidă, sau este o altă manipulare menită a servi intereselor aceloraşi structuri transpartinice de tip mafiot, interesate doar să găsească noi pretexte pentru cheltuirea masivă şi dubioasă a banilor publici, spre exemplu prin contracte uriaşe de furnizare a mobilierului reglabil pentru mii de săli de clasă din întreaga ţară? Sunt întrebări grave la care va trebui să se răspundă dincolo de toate certurile zilnice pe mize minore, ce nu fac decât să devieze atenţia – o altă tehnică de manipulare – de la chestiunile cu adevărat importante. Va trebui să se răspundă pentru că în joc este însuşi viitorul acestei ţări.


Acțiuni

Information

One response

7 05 2012
Constantin

V-am urmarit de mult, acum chiar nu inteleg de ce criticati atat de dur guvernarea PDL.
Au fost extrem de multe discutii legate de CV d-nei Corina Adriana Radu, legat de Standford.
Va sfatuiesc sa va uitati in Cv -ul lui Victor Ponta, unde intre martie si Iunie 2000, se indica un masterat in drept penal la Universitatea din Catania.
Va informez ca in occident masteratul dureaza 2 ani.
De fapt si CV-ul lui Ponta este un fel de ,,Standford,,.
Acest prim ministru de fapt este cel care a ingropat afacerea Megapower si prin afisarea CV-ului sau nu este nici o deosebire de Corina Adriana Radu…
Chiar credeti ca este ceea ce trebuie Romaniei acum?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: