Falsificarea istoriei

7 07 2012

În cartea sa, 1984. cea strict interzisă de regimurile comuniste, George Orwell imagina un sistem totalitar ce tindea spre perfecţiune. Teza de bază a liderilor acelui regim era: Cine controlează prezentul, controlează trecutul. Cine controlează trecutul, controlează viitorul. O cutremurătoare radiografie a modului în care funcţiona deja, în realitate, propaganda regimulurilor totalitare ale secolului XX. O uriaşă armată de oameni lucra pentru modificarea trecutului. Permanent, în funcţie de cei care se succedau în posturile de conducere sau cădeau în dizgraţie, în funcţie de necesităţile momentului, istoria era rescrisă. Cărţile, articolele din ziare, documentele erau reformulate şi noile variante le înlocuiau în arhive pe cele vechi, care erau distruse, pentru a nu rămâne nici o urmă despre ceea ce se întâmplase cu adevărat cândva, sau măcar despre ultima versiune a trecutului agreată de conducători. De fapt nimeni nu mai ştia exact ce se întâmplase în realitate. Trecutul era adaptat pentru a motiva acţiunile din realitatea imediată, dar şi pentru a justifica acţiunile din viitor. În acelaşi timp, o altă armată de oameni lucra la recrearea prezentului, pentru a induce în conştiinţa publică ideea şi mai apoi convingerea că societatea totalitară ar fi „cea mai bună dintre lumi”. Controlul total al informaţiilor, prin restricţionarea accesului populaţiei la o singură sursă de informaţii, cea oficială, era esenţial pentru reuşita procesului de îndoctrinare. În România comunistă, spre exemplu, presa scrisă, televiziunea, radioul erau obligate să prezinte doar „măreţele realizări”. Mai mult, modul de prezentare cuprindea, adesea, exagerări şi minciuni ce frizau absurdul. Suprafaţa raportată ca recoltată depăşea suprafaţa arabilă a ţării, inaugurarea unor noi obiective industriale se făcea cu multe luni înainte de finalizare doar pentru a fi bifate în planul de investiţii, bunurile nu se scumpeau, ci numai „preţurile se reaşezau”, în România nu existau bolnavi de SIDA, handicapaţi, case de copii orfani. În acelaşi timp, toate informaţiile ce veneau din exterior erau cenzurate şi deformate pentru a arăta aşa zisa „degradare a societăţii capitaliste aflate în putrefacţie ». Nu era neglijat nici un segment din sfera informaţiei sau a culturii în general, menite să influenţeze decisiv crearea unui cu totul nou tip de mentalitate individuală, dar şi colectivă. În acelaşi timp se acţiona concentrat şi conjugat pentru rescrierea integrală a istoriei, pentru crearea unui întreg eşafodaj de criterii, standarde şi obişnuinţe menite să motiveze acţiunile din realitatea imediată ale conducătorilor regimului totalitar. Pentru aceasta, în analiza trecutului, propovăduitorii totalitarismului operează distincţii. Nu mai există un singur trecut, ci mai multe trecuturi. Dintre acestea doar unul trebuie păstrat, amplificat, glorificat. Nicolae Ceauşescu accentua clar această distincţie în „indicaţiile” adresate responsabililor din învăţământul politico-ideologic: “în afară de aceste trecuturi ― ca să spun aşa ― de tristă amintire, mai există şi un alt trecut: este vorba (…) de trecutul glorios al mişcării revoluţionare şi comuniste, de trecutul anilor construcţiilor socialiste, care a ridicat patria noastră la un înalt grad de dezvoltare în toate domeniile activităţii economico-sociale. Acest trecut glorios stă la baza dezvoltării viitoare a poporului nostru, în centrul politicii educative!”  În scopul remodelării trecutului au fost puse în mişcare colective întregi de „cercetători”, „istorici”, „scriitori”. Întreaga istorie a fost rescrisă. Venirea comuniştilor la putere, prin forţă, impuşi de sovietici, a fost prezentată ca un rezultat al voinţei întregului popor român, toate evenimentele trecutului au fost reinterpretate pentru a folosi doctrinei comuniste, până şi numele localităţilor sau ale domnitorilor au fost modificate, personalităţile istoriei naţionale s-au trezit brusc, în fruntea lor, ca o apoteoză, cu figura liderului Nicolae Ceauşescu. Biografiile lui Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost rescrise, rolul lor minor în cadrul mişcării comuniste fiind exacerbat la dimensiuni mesianice. Pe baza acestei reconstruiri a trecutului s-a ridicat, treptat-treptat, absurdul cult al personalităţi, dar şi noua societate socialistă mutilateral dezvoltată, locuită de oameni noi, fără nici o legătură cu trecutul autentic, ci îndoctrinată în spiritul trecutului fabricat de aparatul de propagandă al partidului comunist.

Din nefericire, după revoluţie, restituirea adevărului istoric s-a izbit de rezistenţa foştilor politruci şi chiar dacă s-a pornit o reformă a învăţământului, celebrele manuale alternative de istorie au creat mai multă confuzie decât clarificări. “Procesul comunismului” menit să fie, în primul rând, o radiografie la rece a fostului sistem totalitar pentru a învăţa din greşelile trecutului tocmai pentru ca astfel de greşeli să nu se mai repete a fost înăbuşit insinuându-se cu viclenie premeditată că s-ar fi dorit o “vânătoare de vrăjitoare”, respectiv condamnarea în masă a celor câteva milioane de foşti membri de partid obişnuiţi, nu doar înlăturarea din prim planul scenei publice a foştilor decidenţi comunişti pentru o perioadă de cinci ani, cum prevedea legea lustraţiei, “condamnarea comunismului” s-a transformat într-o caterincă politică etc. Chiar şi reperele istorice ale naţiei au fost “demitizate”: Ştefan cel Mare a fost prezentat ca un afemeiat, Vlad Ţepeş ca un psihopat etc. (şi dacă ar fi adevărat, asta contează?). Or, un popor care nu mai are nici reperele istorice fundamentale îşi pierde identitatea şi este foarte uşor de manipulat. Oare asta se doreşte?


Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: