CFR Marfă, o privatizare de succes sau o altă „ţeapă strategică”?

25 06 2013

Am observat ca guvernanţii noştri sunt încântaţi de reuşita privatizării CFR Marfă, ba chiar se spunea la un moment dat că ar fi prima mare privatizare reuşită. Alţii, mai reticenţi, aşteaptă să vadă dacă GFR va plăti cele 200 si ceva de milioane de euro. Probabil îi va plăti. Doar dacă ar vinde la fier vechi vagoanele şi locomotivele ce ruginesc de ani buni pe linii moarte şi le-ar păstra pe cele în stare de funcţionare ar aduna suma respectivă fără să scoată un euro din buzunar. De fapt, privatizarea a urmat reţeta deja utilizată „cu succes” în alte sute de cazuri. O companie care făcea profit pentru statul român este adusă în stare de faliment pentru a fi apoi vândută pe nimic celui sau celor ce au falimentat-o. În cazul CFR, cumpărătorul, GFR, a început „privatizarea tăcută” cu un deceniu în urmă. GFR a crescut de la an la an lucrând cu vagoanle şi locomotivele CFR (vezi indeosebi afacerea Rolling Stock), prin preluarea celor mai grase contracte cu companii de stat – la licitaţii CFR Marfă era constant descalificată în favoarea GFR. Culmea, GFR câştiga chiar şi când nu avea posibilitatea să ducă la bun sfârşit contractele, motiv pentru care subcontracta CFR Marfă, care făcea toată treaba iar profitul mergea la GFR. Că GFR s-a îngrăşat pe seama CFR Marfă până, iată, a înghiţit-o cu totul, nu e vina lui Gruia Stoica, ci a celor care au permis şi au supervizat de-a lungul anilor devalizarea şi falimentarea uneia dintre cele mai mari companii de stat. A unei companii care, până la un anumit moment, producea profit cosiderabil. E vorba de momentul în care s-au derulat catastrofalele afaceri Ro-La şi altele pentru care nimeni nu a răspuns, deşi vinovaţii, începând cu directorii şi membrii consiliilor de administraţie, sunt foarte bine cunoscuţi şi nominalizaţi în diverse rapoarte ale organelor de control. Aşa cum sunt cunoscuţi şi cei responsabili de afacerea Rolling Stock şi de toate celelalte afaceri care au pus pe butuci CFR Marfă. Nu ştiu dacă o mare companie străină ar fi fost de preferat. Marile companii străine nu sunt Armata Salvării. Acolo unde guvernanţii sunt serioşi, contractele au clauze clare, iar respectivele companii fac lucrări de calitate şi la termen. Acolo unde guvernanţii sunt puşi pe furat, sunt nenumărate cazuri în care aceleaşi companii străine au umflat sume exorbitante fără să facă nimic (după care, eventual, au început scandalurile de corupţie). Pe de altă parte, privatizarea CFR Marfă nu este nici „vina” FMI. Daca nu s-ar fi furat pe rupte de la CFR Marfă, dacă ar fi mers pe profit, existau suficiente motive pentru ca FMI să fie convins că privatizarea CFR Marfă nu este o necesitate sau o prioritate. Aşa că, să nu mai transferăm vina către străini, când devalizatorii şi profitorii sunt ai noştri, dintre noi, pentru… ei.


Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: