Romania, stat mafiot? Studiu de caz: restituirea proprietăţilor

28 10 2013

Date prezentate în mass media, bazate pe rapoarte oficiale, pe studii ale asociatiilor patronale etc.:

– Raportul public al Curţii de Conturi pe 2011: „În urma realizării celor 1.879 misiuni de audit financiar asupra conturilor de execuţie a bugetelor entităţilor publice pe anul 2011 s-au emis 64 certificate de conformitate, ceea ce demonstrează că s-a constatat regularitatea conturilor la un număr foarte mic de entităţi auditate, respectiv doar 3,4% din totalul acestora.” Adică doar 3,4% dintre cele 1879 de unităţi economice publice au respectat legea, în timp ce 96,6% au încălcat-o, mai mult sau mai puţin grav. Ceea ce, protrivit sociologiei devianţei, înseamnă că, în România, cel puţin în sectorul public, fărădelegea este regula, norma, iar respectarea legii este excepţia, comportamentuil deviant.

– din analiza patronatelor din industria alcoolului, prezentată în mass media, 90% la sută dintre producători sunt evazionişti. Deci: evaziunea este regula, norma, respectarea legalităţii este excepţia, devianţa.

– în rechizitoriile procurorilor DNA în celebrul caz al vameşilor se arată că luarea de mită este o obişnuinţă, o cutumă. Deci: fărădelegea – norma, respectarea legii – excepţia, devianţa

– referitor la cazul votului privind legea unitară a pensiilor, din 15 septembrie 2010, când în sală erau circa 80 de parlamentari, dar la numărătoarea voturilor au ieşit 170, “Roberta Anastase a recunoscut că parlamentarii au o problemă de  imagine, deşi votul final fără cvorum este o „cutumă” acceptată şi de alţi preşedinţi ai Camerei” (Adevărul.ro, 20.09.2010). Deci, în instituţia fundamentală a ţării, Parlamentul, frauda este cutuma, norma, legalitatea – excepţia

…. şi exemplele pot continua, concluzia fiind aceeaşi: după 24 de ani de la căderea sistemului comunist, în România nu se poate vorbi nici de victoria stângii, nici de victoria dreptei, ci de victoria cvasigeneralizată a structurilor infracţionale transpartinice. Frauda, corupţia şi impostura au devenit norme, sunt „normale”, în timp ce respectarea legii, onestitatea, competenţa reprezintă comportamente deviante, tot mai rare. Putem vorbi de un veritabil stat mafiot, din moment ce structurile infracţionale „fac legea în ţară”? Probabil. (Mai multe exemple şi o analiză ceva mai amplă puteţi găsi în cartea mea România captivă. Dosarul unei tranziţii eşuate – dacă mai este prin librării)

Un exemplu halucinant despre modul în care un proces altminteri menit să repare nedreptăţile trecutului a fost deturnat în beneficiul unor puternice structuri infracţionale este cel privind restituirea proprietăţilor confiscate de regimul comunist. Puteţi citi studiul meu pe tema în cauză la pagina 128 a revistei de cercetări şi studii juridice Pro Patria Lex, nr. 1(22)/2013, editată de Academia de Poliţie, pe site-ul:

http://www.propatrialex.ro/revista/PPL-2013-nr1.pdf

În acest context, ce motive am avea să credem că alte mari proiecte, extrem de controversate la ora actuală, ar putea fi demarate cu bună credinţă, în beneficiul ţării, al nostru, al tuturor, nu în beneficiul unor alte grupuri de interese oculte? Ştiţi la ce mă refer. Voi reveni…


Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: