Spaţiul mediatic românesc a fost inundat cu un torent de breaking news, reportaje, interviuri, dezbateri privind aventurile de regulă sexuale, adesea chiar sordide, ale unor panarame prezentate drept „celebrele vedete de televiziune”. În fapt, nişte nulităţi care nu au nici un fel de aptitudini, cu excepţia generării de scandaluri şi a exhibării goliciunilor siliconate – dacă acestea pot fi numite aptitudini. Este adevărat că şi în mass media occidentală există zone rezervate sordidului, dar ele nu interferează cu Star System-ul dedicat promovării vedetelor autentice. La noi este exact invers. În locul Star System-ului de tip occidental a fost dezvoltat un toxic Surogat System. Despre vedetele autentice se vorbeşte doar sporadic şi de regulă după ce mor – când începe o altă mizerabilă terfelire a memoriei lor în scandaluri artificial create sau amplificate -, în timp ce despre matracucile agramate curg ştirile gârlă.
Cel mai trist este faptul că şi principalele jurnale de ştiri ale celor mai respectabile televiziuni naţionale au început să prezinte pe larg aventurile panaramelor, în timp ce evenimentele cu adevărat importante sunt expediate la ştiri „pe scurt”. Efectul este o dezastruoasă pervertire a întregului sistem de norme şi de VALORI ce ar trebui să guverneze viaţa şi dezvoltarea unei naţiuni. În România, VALORILE au devenit impostura, agresivitatea, curvăsăria, şmecheria, pentru că acestea asigură (aşa cum ne arată televiziunile) succesul în viaţă şi în carieră. Asistăm la o halucinantă şi cvasigneralizată ofensivă de îndobitocire a naţiei, probabil pentru a o face şi mai uşor de manipulat.
Mai mult, se induce impresia că „aşa suntem noi, românii”. NU, NU SUNTEM AŞA. Am postat la pagina CINE TV materialele documentare ce mi-au servit la scrierea comentariilor pentru două filme la care am colaborat cu maestrul Nicolae Mărgineanu, filme ce îşi propun să reintroducă în mentalul colectiv exemple de personalităţi verticale ale naţiunii române. Este vorba de părintele Arsenie Boca şi de fizicianul George Manu. Sper să vă intereseze. Sunt multe alte asemenea mari CARACTERE din trecut sau (încă) trăitoare printre noi, care merită tot respectul şi întreaga noastră admiraţie. Numai că adevăratele valori al acestei ţări sunt premeditat şi programatic marginalizate pentru a nu putea deveni termeni de comparaţie cu vagabonzii, pentru a nu deveni lideri de opinie, pentru a nu demonstra că în ţara asta se poate trăi decent, onorabil şi altfel decât prin hoţie, impostură şi agresivitate.
Mă bucur că filmul despre părintele Boca a fost difuzat de TVR şi de Gazeta Sporturilor, ceea ce înseamnă că mai există oaze de jurnalism autentic, ce rezistă ofensivei promiscuităţii demonstrând că audienţa se poate obţine şi prin profesionalism, nu doar prin inventarea de scandaluri nenorocite. La fel, am fost foarte plăcut impresionat că la premiera filmului despre George Manu, sala de 300 locuri de la Muzeul Ţăranului Român a fost arhiplină şi, cel mai important, în majoritate cu TINERI.
Bogdan Ficeac 
Domnule Ficeac, sunt total de acord cu dumneavoastra, dar de ce pe la televiziunile pe care le frecventati nu incercati sa aduceti mai multa cultura in comentariile pe care le faceti si intrati in discutii care nu va reprezinta, politice si indreptate, din nefericire, intr-un singur sens ?
Cred ca este o intrebare retorica. Nu invitatii stabilesc temele, desfasuratorul emisiunii, sau timpul alocat fiacăruia să vorbească. Daca pot sa-mi termin macar o idee, înainte de a fi întrerupt de publicitate, breaking news, cearta altor invitaţi din platou etc. etc ., o fac. Dacă nu, aştept o altă ocazie. Dacă nu sunt trecut din nou pe „lista neagră” a celor care nu vor mai fi invitaţi, cum mi s-a întâmplat de atâtea ori până acum, pentru că decidentului postului respectiv i s-a părut că am spus ceva ce (poate) i-ar deranja pe cei ce „protejează” sau patronează postul. Sincer să fiu, cenzura lacheilor e mult mai feroce decât eventuala cenzură a patronilor.
Sa intelegem D-le Ficeac ca doar „TVR şi Gazeta Sporturilor” se incadreaza in „ceea ce înseamnă că mai există oaze de jurnalism autentic,…” …in Romania, cum Va pronuntati/exprimati D-nia Voastra?! Cu stima, Traian Dobra
Nu, in nici un caz. Sunt doar doua exemple referitoare la… exemplul pe care l-am invocat eu. Din fericire sunt mult mai mult „oaze” de jurnalism profesionist – aş putea să dau o listă întreagă, fie de entităţi media, fie de jurnalisti care se incapatineaza sa-si faca meseria in ciuda unui mediu ostil -, din nefericire pare sa le fie tot mai greu sa supravietuiască intr-un spaţiu mediatic sufocat de presiunea grupurilor de interese politico-financiare ce nu au nici o legatură cu media, mai exact cu principiile fundamentale ale acesteia: adevărul şi onestitatea. Sau, daca au, sunt nevoiti sa prezinte doar o faţă a „monedei”, in funcţie de ce parte e patronul. Si aici intervine o altă problemă, mult mai gravă: perpetuarea şi cimentarea percepţiei maniheiste asupra societăţii în care trăim: sunt ori „băieţi buni”, ori „băieţi răi”, sunt ori „ai noştri” ori „ai lor”, altfel spus, cum zicea Stalin (realuat chiar şi de Bush jr. în discursul anti-„Axa Răului”) „cine nu-i cu noi, e împotriva noastră”. Am ajuns într-o halucinantă situaţie conflictuală în care pare imposibil să fii neutru. O simt pe pielea mea. Mă opresc oameni pe stradă şi îmi zic: „Felicitări, domnu Ficeac, îmi place cum vorbiţi, dar… n-am înţeles cu cine sunteţi”. Adică au ajuns să li se pară imposibil să fii cu tine, cu familia ta, cu prietenii tăi, cu oamenii care vor doar să trăiască normal într-o ţară normală. Din păcate şi acest lucru arată cât de departe suntem de o minimă normalitate