De ce se rupe USL şi care poate fi viitorul principalilor decidenţi politici

24 02 2014

Principalul motiv al ruperii USL este lipsa unui program clar, coerent, de guvernare, cu direcţii prioritare de acţiune menite să consolideze sistemul democratic, statul de drept şi economia de piaţă. Canalizarea energiilor pe un program solid de guvernare, cu responsabilităţi asumate explicit, ar fi permis evaluarea clară a performanţelor fiecărui partid şi ale fiecărui decident politic în parte. Nu poţi avea ca program „Jos Băsescu!”, mai ales că este irelevant: referendumul a eşuat lamentabil, fiind pregătit pompieristic, un alt referendum nu se mai poate face, iar preşedintele oricum îşi va încheia mandatul peste câteva luni. Este straniu că o Putere susţinută de peste 70 la sută din electorat şi-a canalizat majoritatea discursurilor publice pe contracararea acţiunilor presedintelui, în loc să se preocupe de guvernare. În acest fel, chiar şi masurile bune luate în ultimul an şi jumătate (reîntregirea salariilor, contracararea „băieţilor deştepţi” din energie şi a „samsarilor imobliari”, sporirea consistentă a absorbţiei fondurilor europene, creşterea economică etc.) au trecut în plan secund, ocultate fiind de scandaluri politice sterile.

Se pare însă că principala problemă ţine totuşi de statul de drept. Pentru că acolo se despart apele. Aici apare al doilea mare motiv al ruperii USL: viziunea diferită a PSD şi PNL faţă de ofensiva împotriva marii corupţii. Presiunea baronilor locali, deveniţi în mai bine de două decenii capii unor puternice structuri oculte, ce au la dispoziţie sume uriaşe de bani publici şi pot să dispună de voturile unor largi segmente ale electoratului, nu putea fi contracarată prea uşor. Treptat, Antonescu s-a delimitat explicit de măsuri precum „legea amnistiei”, protejarea unor parlamentari de solicitările procuraturii, în timp ce Ponta pare să evite subiectul. Personal, am convingerea că amândoi înţeleg şi doresc necesitatea consolidării statului de drept, însă influenţele baronilor din PSD par să fie mult mai puternice decât cele din partea baronilor PNL, poate şi pentru faptul că PSD conduce în fapt guvernul şi, pe cale de consecinţă, are un cuvânt greu de spus în privinţa repartizării şi cheltuirii banilor publici. Au fost şi alte motive de disensiuni, între care amintesc divergenţele privind Roşia Montană şi gazele de şist, redistribuiri de ministere sau de deconcentrate în favoarea PSD etc.

Nu în ultimul rând, ar putea fi şi un al treilea motiv. PNL doreste să intre în partidul popular european, unde se află deja PDL şi UDMR, ceea ce ar presupune o reconfigurare a scenei politice româneşti în sensul apropierii partidelor din aceeaşi familie europeană (în care probabil va intenţiona să intre şi Mişcarea Populară). 

Care ar fi punctele tari şi punctele slabe ale PSD şi PNL în actuala situaţie?

PSD are o bună imagine publică (stă mult mai bine în sondaje comparativ cu PNL). PSD dispune de susţinerea unor puternice grupruri de media, care îi accentuează imaginea pozitivă şi îi contracarează adversarii politici, mai ales în acest an electoral. Pe de altă parte, chiar dacă USD dispune deja de o majoritate parlamentară, aceasta este foarte fragilă şi nu are protenţial de creştere. O eventuală asociere cu UDMR (din familia popularilor) ar repune pe tapet problema „autonomiei” etc. (alte scandaluri potenţiale), asocierea cu grupul minorităţilor este şi ea discutabilă (pentru că minorităţile se duc mereu cu cine e mai puternic), iar rămăşiţele din PPDD, fie deja incoporate, fie pe cale de a fi încorporate, sunt şi ele nesigure. O campanie agresivă de ameninţări cu dosare penale sau de achiziţii pe bază de promisiuni apetisante ar putea genera o hemoragie de parlamentari din USD spre posibilul nou pol politic din Opoziţie. În plus, susţinerea social-democraţilor europeni este destul de precară, pentru că nici ei nu îşi permit să acopere măsuri percepute că ar slăbi statul de drept.

PNL, la rândul său, dacă intră în PPE, ar beneficia de o susţinere puternică, mai ales că încearcă să se poziţioneze corect faţă de consolidarea statului de drept. Pe de altă parte, nu beneficiază de susţinerea grupurilor de media (nu şi-a creat aşa ceva) – cele ale USD îl vor contracara, iar sprijinul celor ce îl susţin pe preşedintele Băsescu este discutabil (chiar dacă Antonescu şi Băsescu ar avea o înţelegere) – ar fi curios să-l susţină pe Antonescu, după ce zilnic l-au făcut „Căcărău”.

Inevitabil, discuţia ajunge la preşedintele Băsescu, readus spectaculos în prim planul scenei politice de scandalul din USL (că tot promitea USL să-l „înmormânteze” politic). Preşedintele şi-a recăpătat tonusul, face apel la unitatea USL, e în apele lui cum nu a mai fost de mult timp, ba ne informează şi că ar fi un premier extraordinar pentru România. Pare clar că vizează coagularea unui puternic pol al Opoziţiei, care să preia puterea. Aici apare o necunoscută. Se gândeşte sincer la susţinerea lui Antonescu pentru prezidenţiale din partea acestui nou previzibil pol al opoziţiei, sau doar vrea să-l scoată din cursă cu promisiuni „mieroase”, pentru ca apoi să-şi susţină propriul candidat? Vom trăi şi vom vedea.

Una peste alta, ruperea USL va însemna o altă mare înşelare a speranţelor electoratului şi va deschide o nouă perioadă de acută instabilitate politică, de război „la cuţite”, de atacuri viscerale, manipulări, dezinformări etc. etc. Adică exact ceea ce nu-i trebuie României: o altă şansă irosită de relansare.  


Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: